9th International Experience the World of Fly Fishing

Este fascinant cum se poate avea o experiență de neuitat în pescuitul la muscă și fără cei mai de seamă parteneri, adică fără pești. Stăteam și mă gândeam la energia pe care o emană oamenii cu aceleași pasiuni adunați întrun singur loc. De energia asta am avut parte dragi prieteni în acest weekend special, participând după cum vă spuneam întro postare scurtă vineri la evenimentul numit ”9th International Experience the World of Fly Fishing”. Trebuie să le mulțumesc prietenilor de la Deva (Dan Almăsan, Peti Baldovina și Dan Vișinescu) care mi-au spus de acest eveniment. Stabilisem să ne întâlnim la Munchen și să mergem împreună, dar ei nu au mai putut să ajungă.

Drumul pana la evenimentul de pescuit la musca

Așa ca sâmbătă dimineață am revizuit ce tren trebuie să iau ca să ajung în Fürstenfeldbruck (localitatea unde a avut loc evenimentul) și după 30 de kilomterii eram în gara din acest orășel German. Bineînțeles ca e un orașel foarte aranjat unde nu prea ai cum să nu te descurci. Chiar în stația de tren era o agenție de turism si am intrat să întreb acolo pe cineva, cum se ajunge la locația evenimentului. O doamnă îmi spune că a închis, fac un pas spre ușă să ies și îi spun că am o singură întrebare scurtă și am plecat. Am întrebat-o cum se ajunge la evenimentul de pescuit la muscă și mi-a explicat în câteva cuvinte, după care am plecat. Îmi venea sa o iau la fugă să ajung mai repede dar cum eram cu bagajul după mine și cu haine destul de groase m-am stăpânit și am luat-o la pas. Mergeam în direcția în care mă ghidase femeia de la agenție și dintro dată am observat turnul unei biserici, care se vede și în poza de pe pagina evenimentului așa că am continuat în direcția respectivă.

Și tot mergând văd ceva promițător

Primele impresii

Bineînțeles că nu am nimerit din prima intrarea și un puștan de aproximativ 16 ani care făcea parte din comitetul de organizare (erau foarte mulți tineri cu ecusoane de oragnizatori) m-a ghidat pe unde trebuie să merg pentru acces. Am amintit de acest puștan pentru că îmi place mult ideea de a trata chiar și copiii cu maturitate și de a-i responsabiliza. E simplu din punctul meu de vedere, dacă le acorzi încredere nu te vor dezamăgi, dacă le spui că sunt prea mici și nu sunt pregătiți le blochezi potențialul.

Am ajuns la intrare și am plătit 23 de euro pentru acces în cele două zile dedicate evenimentului. Dacă doreai doar pentru o zi prețul era de 13 euro. Am primit o sacoșă pe care era imprimat numele sponsorului principal și anume o revistă de pescuit la muscă din Germania, numită ”FISCH & FLIEGE”. În sacoșă erau și niște pliante despre eveniment și despre alte evenimente viitoare și niște locații pentru pescuit.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Părea destul de ”liniște” și mă gândeam ”Oare o mai fi cineva înăuntru?” 🙂

Am înaintat pe un culoar și s-a deschis o nouă lume în fața mea. Ajunsesem unde trebuia până la urmă și aveam niște sentimente foarte plăcute de entuziasm pentru că deși știam care e motivul adunării de oameni, nu știam cum o să decurgă și ce surprize mă așteaptă acolo.

Ce se vede în imagine era o curte interioară unde lumea putea servi o bere sau ceva de mâncare. Evenimentul a avut loc întrun fel de cetate cu foarte multe curți interioare.

Demonstratie de Casting

După câtiva pași facuți aud că cineva spunea ceva la un microfon ce păreau a fi niște indicații despre casting. Am urmărit sunetul și am ajuns întro poiană unde Goran Andersson tocmai ținea o demostrație despre castingul cu bețele de două mâini. Pista de casting improvizată nici măcar nu m-a mai surprins.

 

 

 

 

 

 

 

Am filmat două minute demonstrația dar calitatea filmului lasă de dorit, oricum filmarea e bună să vă faceți idee despre atmosfera de acolo.

În momentul acela mi-am dat seama că sunt foarte norocos având ocazia sa-l văd pe viu pe acest om care a influențat mult în bine pescuitul la muscă. M-a fascinat cât de natural lansa și cât de relaxat era în fața mulțimii. Se vedea că e în elementul său și că făcea ce-i place. Nu am mare experiență la pescuitul cu bețele de două mâini, dar când am vazut cât de simplu poate fi, m-am hotărât ca pe plan personal, pescuitul cu bețe de două mâini să fie următorul pas. Ca să nu mă lungesc a fost o placere să văd pe viu un expert în domeniu și o legendă vie, dacă îmi permiteți. L-am urmărit cu plăcere pe Goran Andersson după care mi-a atras atenția încă o pistă de casting din apropiere unde câțiva instructori învățau copiii ce înseamnă castingul. Oare cât de bine ajunge să facă casting un copil căruia îi place acest sport și are oportunitatea de mic să fie învățat. Majoritatea dintre noi ne-am chinuit și am învățat cum am putut pe apă prin parcuri și de pe internet, aici mi-am dat seama cu adevarat de avantajele pe care le aduc civilizația și oamenii cu bune intenții. Oricum am informații sigure că în curând se va face și la Timișoara un eveniment dedicat generațiilor ce vin din urmă, ceea ce este un lucru excepțional. Ca o paranteză aș renunța oricând la o partidă de pescuit sau la mai multe în schimbul oportunității de a-i transmite unui puștan microbul pescuitului la muscă.

 

 

 

 

 

 

 

Oriunde întorceam capul vedeam pe cineva că face casting, era o plăcere să mă aflu acolo și să văd ce se poate face din acest hobby minunat și ce importantă e o organizare ca la carte. Nu știu dacă mă credeți dar toată lumea era extem de bine dispusă și toată lumea putea vorbi cu oricine.

Produse pentru pescuit la musca

După ce m-am mai delectat o perioadă vazându-i pe copiii aceia cât de interesați erau de casting am știut că nu mai pot sa amân momentul testului de a-mi păzi portofelul sau mai bine spus conținutul lui. Dacă v-ați gandit că erau hoți acolo să știți că nu erau. Erau lucruri mult mai periculoase decât hoții și câteva le-am surprins cu camera de la telefon:

 

 

 

Pur și simplu când mă aflu în asemenea locuri uit complet care sunt lucrurile de care am nevoie cu adevărat și răsare în mine dorința să-mi iau de toate 🙂

 

 

 

 

 

 

 

Bambusul era o esență foarte des întâlnită la evenimentul acesta

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Și dacă știți acele magazine cu haine la mâna a doua probabil o să vedeți asemănarea dintre ele și fotografiile următoare, după cum am vazut-o și eu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sectiunea de legat muste artificiale

După ce m-am plimbat printre ”jucării” am mers să văd legătorii din ziua respectivă. Era frumos organizată o masă lungă unde erau mai mulți legători, fiecare dintre ei legând ceva diferit de ceilalți, ca să nu se lege același lucru de mai multe ori. Am văzut muște foarte frumos legate și am constatat ca modelele sunt cam aceleași peste tot și că fiecare legător mai adaptează câte ceva.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Printre altele am văzut și cea mai mică muscă de pana acum.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De asmenea am văzut niște cârlige foarte interesante, modele pe care nu le mai văzusem până acum. Unul prevăzut cu o tijă suplimentară pentru corpul muștei și unul fără spin, dar cred că mai sigur decât unul cu spin. În imaginea din dreapta puteți observa cârligul pe care este legată nimfa, iar uscata din dreapta jos este pe cârlig cu tijă suplimentară.

 

 

 

 

 

 

 

Am văzut legători ordonați și alții mai puțin ordonați (vă regăsiți intrunul dintre tipare? eu da, și nu în acela în care aș vrea). Mi-a plăcut la unul dintre legători că avea lânga el un acvariu dotat cu tehnologia necesară pentru a testa streamerele, deși el era unul dintre cei dezordonați.

 

 

 

 

 

 

 

Discutii interesante cu Goran Andersson, cu Scott Mackenzie si Marc Petitjean

După ce m-am epuizat plimbându-mă dintrun loc în altul, mai ales ca vreo 30 de minute am exersat și eu puțin castingul, având la mine Flextec Nomad -ul din 7 bucăți, m-am așezat să beau o bere și la un moment dat am observat că la masa de lângă mine e cineva cu care nu puteam să ratez o discuție de câteva minute și o fotografie.

Duminică 30 martie am fost din nou prezent la eveniment, din nou foarte multă lume, nu aș putea spune dacă în prima sau în a doua zi au fost mai mulți participanți, oricum estimez că în total au fost cam 1000 de pasionați ai pescuitului la muscă în aceste două zile. Am reușit să stau puțin la povești cu Scott Mackenzie care este master în castingul cu bețe de două mâini și l-am întrebat dacă la bețele de două mâini se pierde din plăcerea pescuitului la muscă, cum eu vă mărturisesc că până acum credeam. Mi-a spus că este foarte plăcut când vezi ce distanțe poți acoperi, iar la ei e și o necesitate pentru pescuitul la somoni. A fost foarte amabil și am făcut și o poză împreună.

Mai aveam ceva în minte ce nu reușisem să fac în ziua precedentă și anume să-l urmăresc la lucru cum leagă pe Marc Petitjean. Muștele realizate din cdc devin din ce în ce mai folosite iar el este unul dintre inovatorii lucrului cu cdc. Am ajuns la standul său și am reușit sa-mi fac loc printre curioși și să văd o demonstrație. Este foarte util să participi la demonstrații ”live” pentru ca prinzi o grămadă de detalii pe care în tutoriale sau explicațiile pas cu pas nu le poți vedea. În principiu el arăta oamenilor cum se folosesc uneltele producție proprie și vreau să vă spun că se vedea că el le-a inventat. Le folosea cu o viteză uimitoare și puteai simți sutele de ore de încercări din spate.

Este un tip foarte lejer și foarte amuzant, vorbește franceză, germană și engleză fluent, poate și altele dar eu vorbind în cele trei l-am auzit (cu mine a vorbit în engleză).

La sfârșitul demonstrației l-am rugat să facă o poză cu mine, explicându-i că sunt din România și am un blog unde vreau să le povestesc cititorilor despre acest eveniment și vreau să prezint cât mai bine faptele. Când a auzit că sunt din România s-a arătat foarte interesat de țara noastră și mi-a oferit două muște legate la fața locului.

 

 

 

 

 

 

 

După discuție am considerat că am destul material pentru a vă ajuta prin articolul de față să vă faceți o idee despre ce s-a întâmplat acolo și despre puterea ce se dezvoltă unde aduni mulți oameni cu pasiuni comune. În încheiere vreau să vă spun că nu am văzut niciun om nervos în aceste două zile, nu am auzit nicio mică dispută nu am văzut decât oameni bine dispuși iar cuvântul care a dominat tot evenimentul a fost RESPECT. Erau firme concurente bineînțeles care luptă pentru supremația pe piață, totuși am observat că niciun moment nu uită că RESPECTUL e pe primul loc. Cred că avem multe de învățat de la pescarii la muscă de pe alte meleaguri și dacă deschidem puțin ochii e foarte simplu.

Bineînțeles că și ei au multe de învățat de la noi, doar trebuie să arătăm întro manieră atractivă și respectuoasă ce știm să facem.

De exemplu am fost foarte surprins stând de vorba cu doi pescari din elveția că nu stiau despre nimfa Peeping Caddis, eu având la mine ceva muște le-am făcut câte una cadou și aștept feedbackul lor.

Mă bucur că am avut oportunitatea să particip la acest eveniment și vă recomand ca oricăt de mic sau mare e un eveniment referitor la pasiunile voastre, să nu-l ratați, este imposibil să nu învățați ceva nou.

Numai bine

Cu prietenie,

Mihnea