Pescuit la musca in Slovacia – 01-04 Iunie 2017
Va povestesc astazi despre scurta mea excursie in Slovacia pe raurile Vah, Bela si pe unul dintre afluentii Vahului numit Revuca.
Stau pe canapea scufundat in ganduri si imi dau seama ca acum cativa ani dupa ce am citit o postare a unuia dintre cei mai buni pescari la musca din Romania pe care am norocul sa-l cunosc personal, mi-au ramas in minte doua nume de rauri din Slovacia. Este vorba despre Mihai Gheorghe din Sibiu si de raurile Vah si Bela din Slovacia.
Din pacate postarea respectiva s-a pierdut in timp pentru ca forumul pe care a fost scrisa nu mai exista. Sunt convins ca daca ati fi citit-o v-ar fi convins si pe voi.
Dupa aproximativ 4 sau 5 ani am reusit impreuna cu un grup frumos de prieteni sa ajung sa pescuiesc pe aceste rauri. De la stanga la dreapta, Adina, Georgiana, Larisa, Stefan, Sergiu, Alin Cojo, eu, Florin si Radu. Lipseste un “virusat” si anume Alin Andruhovici dar o sa-l prezint mai tarziu :).
Am inceput prin a cauta cazare in zona, nemaiexistand postarea “vinovata” nu mai stiam exact detaliile cazarii si locatiilor vizitate de Miky, dar mai tineam minte franturi de genul “confluenta vahului cu bela”, “lipani multi”, curcubei mari si asa mai departe, cuvinte cheie care raman in mintea unui pasionat de pescuit.
Dintre toate apele mentionate Bela imi suna cel mai frumos poate si din cauza ca e un nume feminin.
Am ales o cazare bazata pe locatie si pe cateva recenzii, nefiind foarte pretentios :).
Preturile sunt de 25 de euro pe noapte pentru o camera single si 40 de euro pe noapte o camera dubla. In acesti bani fiind inclus si micul dejun.
Avantajul pentru noi era ca de la hotelul respectiv se puteau procura si licente, care au costat 20 de euro pe zi/persoana.
Inainte de a ajunge am trimis o rugaminte la hotel sa ne ajute la procurarea permiselor de stat Slovace, dandu-le urmatoarele informatii: prenume, nume, nationalitate, data nasterii si numarul pasaportului sau seria si numarul cartii de identitate. Pretul unui permis de stat in Slovacia este de 1.5 euro.
Moneda in Slovacia este euro.
Grupul nostru, urma sa plece din Timisoara asa ca ne-am facut vigneta de Ungaria iar vigneta de Slovacia nu ne-am facut in ideea ca nu o sa folosim autostrazile in Slovacia nefiind nevoie. Decizie gresita pentru ca la un drum spre una dintre locatiile de pescuit traseul era pe autostrada si am luat amenda 50 de euro asa ca va recomand sa va faceti vigneta imediat dupa granita Ungaria-Slovacia, costa 10 euro si se poate face la benzinarii.
Drumul a durat 7 ore fara nicio graba cu cateva opriri.
Am ajuns in oraselul Liptovský Hrádok in jurul orei 13:30 ora locala. Hotelul e pe malul raului Bela chiar in zona “catch and release” asa ca nu a durat mult pana am inceput echiparea pentru pescuit. Ne-am cumparat licentele pe loc, permisele de stat ne asteptau la receptie, ne-am cazat si am mers pe malul raului sa ne facem o idee si sa ne facem monturile.
Dupa poza de grup si dupa ce monturile au fost gata, ne-am imprastiat toti cu o viteza incredibila, imi dau seama acum cam ce simtea fiecare pescar. Bela e un rau pe care scrie mare LIPAN si nu a durat mult si m-a rasplatit cu prima captura. Lipan de dimensiune medie pe Bela.
Nu a durat mult si a venit si urmatorul si urmatorul. Am avut noroc ca fetele erau inca pe mal si ne urmareau si Georgiana viitoarea mea sotie mi-a facut cateva poze.
Spun ca am avut noroc pentru ca de unul singur nu m-am incumetat sa fac poze pentru ca era foarte puternic raul, desi de la distanta pare foarte usor de abordat.
Toti din grup am cazut cu “succes” de mai multe ori in apa. E foarte important sa aveti centura stransa destul de bine pe wadersi. Daca se umplu wadersii cu apa e nasol.
Nu mi-a placut deloc cum m-am descurcat cu bocanci cu talpa de cauciuc si tinte (adica niste holsuruburi scurte) in talpa. Prietenul meu Stefan care avea bocanci cu pasla s-a descurcat mult mai bine.
Revenind la pescuit, s-a evidentiat din prima o nimfa pe carlig de 16 caddis, cu corp din iepure natural si cu iepure gri deschis langa bila tungsten.
Mai jos pe apa dupa inca cateva capturi am descoperit rama, adica o nimfa din silicon de culoare ramei (un rosu mai inchis), prinzand cel mai frumos lipan al zilei de 38 de centimetri, acolo a fost momentul cand Alin a ochit nimfa care mai tarziu avea sa-i aduca niste pesti frumosi :D. Am testat aceasta nimfa pentru ca multi dintre pesti aveau lipitori pe ei si avusesem o experienta similara pe raul San din Polonia in urma cu doi ani.
Baietii au prins lipani si pastravi, pastravii destul de micuti, probabil nu am stiut sa-i starnim pe cei mari sau nu a fost o zi buna pentru ei. Mai jos o imagine cu primul lipan prins de Stefan…vreodata :). Va puteti imagina bucuria lui.
Florin cu un pastrav atractiv
Dupa ce ne-am convins ca are “balta peste”, am luat o pauza sa mancam ceva si am revenit pentru inca doua ore inainte de inserat.
Eu nu mi-am mai luat lanseta de nimfa si am luat doar una pentru uscata si una pentru streamer. Am gasit un loc unde am reusit sa ma distrez cu niste pastravi micuti la streamer. Am folosit un leader fast sinking si a dat rezultate bune. Nu cred ca am prins mai mult de 3 pastravi dar atacuri si drilluri am avut mai multe. Oricum pescuind pe asemenea ape unde e plin de peste nu ma interesa sa am multe capturi sau graba.
Mi-am facut damblaua si cu musca uscata, sau cel putin partial, prizand un pastrav pe care il vazusem ca muscareste 🙂 si un lipan mic.
Imi dau seama ca a fost destul de complicat mersul prin apa cu doua lansete, dar exista situatii cand e bine sa le ai pentru a nu schimba monturile des.
Cand am revenit la pensiune am povestit fiecare experienta.
Radu a fost singurul pescar la spinning din grup si ne-a povestit ca a prins destui pastravi dar numai cativa peste 25 de centimetri insa avand atacuri dese a fost o experienta super pentru el.
Toata lumea a recunoscut ca e munca multa pe o astfel de apa si trebuie multa atentie pentru a nu strica partida cu cazaturi urate in apa.
Cotele Belei erau peste cele normale fiind la inceput de sezon si era o provocare sa ajungi sa pescuiesti in locurile bune.
Pe seara am facut o mica plimbare cu Georgiana pe malul Belei si am reusit sa … le privesc mai atent :). Ambele erau absolut superbe :D.
Va avertizez ca o sa fie destul de lung articolul, sper sa nu va plictisesc rau :). Dar cred ca o sa-l impart in doua parti, inca nu m-am hotarat.
A doua zi de pescuit in Slovacia
a inceput dupa cateva discutii iar dupa spaimele din ziua precedenta de pe apa, ne-am hotarat sa alegem un afluent al raului Vah, numit Revuca. Revuca se varsa in Vah in orasul Ružomberok insa noi am pescuit de la marginea orasului in sus pentru ca in oras e interzis pescuitul pe Revuca. Licentele le-am procurat de la http://www.thymallus.com/contact (tot cu 20 de euro pe zi) pentru ca la hotelul nostru din Liptovský Hrádok nu eliberau licente decat pe apele din apropierea sa, deci pe Revuca nu.
Am mai cheltuit niste bani la magazinul Thymallus pentru ca e magazin de pescuit cu foarte multe produse pentru pescuitul la musca.
Florin si-a cumparat un snur, Alin Cojo niste muste, Stefan doua bete, o mulineta si un snur, Alin Andruhovici o mulineta, eu niste cdc si asa mai departe. Ideea e ca am tratat cu respect zona si i-am dat partea leului. Am ajuns la marginea orasului Ružomberok langa Revuca, am gasit usor o parcare amenajata, ne-am echipat si am plecat pe rau in sus.
Ca sa va dati seama in ce sens mergeam, ne indepartam de Ružomberok si mergeam in amonte pe Revuca. Zona de pescuit era de aproximativ 12 kilometri, deci e imposibil de batut intr-o zi mai ales ca noi eram cu grupul ceea ce sincer sa fiu scurteaza durata partidei de pescuit :). Dar a fost foarte bine asa. E tare misto ca seara dupa o zi de pescuit sa poti petrece putin timp cu persoane pe care le iubesti. Personal devin un om mai bun dupa o zi frumoasa la pescuit, voi cum sunteti dupa o partida reusita de pescuit? 😀
Zambesc stand pe scaun si scriind articolul la mine in apartament, cand imi aduc aminte chinul de a merge pe langa apa asta. Era foarte greu sa te abtii sa nu intrii direct, dar am reusit sa merg cam 400 de metri pe malul apei cautand zone unde casele de pe margine incepeau sa nu mai existe.
Georgiana a venit cu mine pana am intrat in apa iar dupa s-a alaturat fetelor (Larisei si Adinei) care au gasit o zona unde au stat, au citit, au povestit si s-au bronzat in asteptarea “maniacilor”, pe malul apei.
Debitul apei era cam de calibrul unei ape medii spre mare in Romania, dar era abordabila in comparatie cu Bela.
Eram 7 pescari si ne-am imprastiat toti pe apa fara probleme. Am aflat de la Adina ca Radu tocmai scapase un pastrav foarte frumos la spinning, pentru ca el ajunsese pe apa inaintea noastra cu 10-15 minute.
Nu a durat mult si au inceput sa-si faca aparitia lipanii de Revuca. Foarte bataiosi si generosi in drill.
Alin Cojo a avut niste momente spectaculoase cand a prins cred ca al doilea lipan (prisese si pe Bela cu o zi inainte) si un pastrav indigen extraordinar de frumos. Nimfa folosita? Rama din nou.
Alin Cojo si Alin Andruhovici s-au “indragostit” de nimfa asta datorita capturilor pe care le-au avut cu ea.
Alin Cojo si Alin A, mi-au povestit ca a fost o zi de vis pentu ei cu multe capturi. Nu am stat impreuna pe apa decat in scurte momente. In imaginea de mai sus se poate vedea unul dintre primii lipani prins de Alin :).
Sper ca v-ati prins pana acum ca aveam doi Alini in grup :)) si nu vreau sa-i omit pe niciunul pentru ca sunt orgoliosi :)) si exista riscul sa nu mai vina cu mine la pescuit.
Stefan a prins gustul lipanilor si si-a botezat cu succes batul Loomis de clasa 3 si de 11 picioare cumparat cu cateva ore inainte de la Thymallus :)).
Partida a durat mai putin decat ne-am fi dorit, dar a fost si o parte buna. A fost singura zi cand am reusit sa ajungem in timp util la hotel ca sa mai prindem bucataria deschisa. Apropo de mancarea din Slovacia, pot sa va spun ca e foarte buna si ca e cu multi carbohidrati, deci e numai buna pentru cateva zile de facut de cap in domeniul alimentar. Una dintre retetele lor traditionale se numeste Haluski si e delicioasa.
Koliba likava este un local recomandat de prietenul meu Florin pentru bunatatile care se pot manca acolo. Este destul de aproape de Ruzemberok (se poate gasi pe google maps usor dupa nume).
Pentru ca e destul de lung articolul o sa va povestesc continuarea zilele urmatoare, cu permisiunea voastra :).
Ramaneti aproape sa va povestesc cum a fost pescuitul si pe Vah :). Nu o sa va para rau.
Cu prietenie, pana zilele urmatoare,
Mihnea
P.S. Promit ca nu o sa las sa treaca din nou un an pana postez din nou.
16 Responses to Pescuit la musca in Slovacia pe raurile Vah, Bela si Revuca.