Pescuit la musca la lipan pe Dobra

In 2009 pe 28 noiembrie ma aflam la Hunedoara la rudele mele si m-am gandit ca ar fi ceva inedit sa pescuiesc si eu pentru prima data la lipan la nimfa. Cu o saptamana inainte doi dintre prietenii mei fusesera la Dobra si pescuisera la nimfa. Pentru mine era ceva nou pescuitul la nimfa si eram tare entuziasmat sa-l incerc. Totusi aveam ceva retineri deoarece nu stiam daca o sa fac ceea ce trebuie pentru asta, neavand experienta deloc. Cu toate ca este un stil de pescuit la musca multa lume nu il apreciaza.

Imi legasem cateva nimfe cu care imi spusese Florin (unul dintre prietenii care fusesera cu o saptamana inainte) ca a prins, asa ca aveam cu ce sa incerc, totusi sperantele mele nu erau asa de mari, mai ales ca era prima oara cand mergeam pe raul Dobra.

L-am rugat pe varul meu Dragos sa ma insoteasca pana la Dobra si el nu m-a refuzat.

Ajunsi acolo m-am echipat, am facut o montura cu semnalizator (asa stiam eu ca se face:)) ) si am ales un loc unde am inceput sa pescuiesc. Cum am aruncat cum am avut un atac dar avand un bat de clasa 5/6 (abia dupa mult timp am inteles motivul real) tipetul s-a rupt cand am intepat. Totusi faptul ca am avut trasatura m-a bucurat si nu a fost mare problema ca am pierdut o nimfa.

Dupa aproximativ 3-4 atacuri neconcretizate sau rupturi de musca s-a intamplat inevitabilul si am prins primul peste din specia lipan, care in mod normal nu era de postat din cauza dimensiunilor, dar fiind primul nu am cum sa-l uit:D

Primul lipan.

Imi aduc aminte ca nu imi venea sa cred ca stau atat de aproape de locul in care pescuiesc si tot am atacuri. Dupa primul a mai venit inca unul si am mai prins si doi pastravi. Pur si simplu eram surprins de faptul ca nimfele merg atat de bine.

Pastrav de toamna.

Surprinzator era faptul ca desi era toamna iar culoarea verde nu mai predomina pe vale, ma simteam mult mai bine ca intro zi de vara cu soare, pare destul de putin probabil dar pescuitul la musca toamna are un farmec aparte, la mine cred ca venea de la faptul ca nu ma asteptam sa fie atata activitate si sa reusesc sa prind atatia pestisori intrun timp atat de scurt. Ii multumesc lui Dragos pe aceasta cale ca m-a sustinut cu aparatul foto si cu pozatul.

Lipsa de experienta m-a facut sa insist foarte mult intrun loc, desi de multe ori acest lucru nu e rau. Dupa ce am vazut ca nu mai am atacuri in locul initial am incercat intrun loc cu apa mai adanca si mai rapida si am avut “captura zilei”. Un lipan de o frumusete rara dupa cum il vedeam eu la vremea respectiva, care m-a facut sa zambesc si mi-a demonstrat ca lipanul este o specie minunata, foarte combatanta care trebuie sa aiba parte de respectul nostru maxim.

O sa se vada pe film din lipsa de experienta si din lipsa minciogului, faptul ca am chinuit putin pestele dar postez filmul tocmai ca sa subliniez faptul ca e un lucru gresit sa ridici pestele din bat deasupra apei si ca este de evitat.

Bineinteles ca, in mod normal la un muscar cu experienta pestisorii prezentati in acest articol nu ar fi reprezentat un motiv pentru o bucurie asa cum am simtit eu, dar faptul ca au fost primii lipani prinsi de mine au facut sa nu mai conteze prea mult dimensiunile. De fapt pot sa spun ca la acest stil de pescuit cu musca artificiala dimensiunile pestilor sunt cu totul altfel simtite, va spun asta pentru ca de multe ori primesc “atacuri” de pe la prieteni care pescuiesc la stationar, in legatura cu dimenisunea pestilor prinsi. Totusi numai un muscar poate sa inteleaga ca atunci cand esti pe ape de munte si pescuiesti la musca nu mai prea conteaza dimensiunea pestelui, este absolut minunat atunci cand prinzi un pastrav sau un lipan intrun astfel de decor. Si este si mai minunat cand il eliberezi si stii ca cel care ti-a oferit atatea momente superbe este bine in mediul lui.

Trofeul Zilei:

Si asa s-a desfasurat prima mea partida la lipan. Toata partida a durat cam 2 ore, deci am cam avut activitate intensa, de asta am si ramas cu o amintire foarte placuta de atunci. Toti pestii s-au intors in mediul lor nevatamati.