De ce pescuim la musca…

In copilarie am inceput sa imi pun anumite intrebari atunci cand am observat cata bucurie ma cuprindea cand taica-miu imi spunea sa ma pregatesc pentru ca a doua zi dimineata, la ora 5 plecam la pescuit si cata indiferenta afisa fratele meu la auzul acestei propuneri.
Nu-mi venea sa cred. Ma gandeam … oare se preface? Oare pentru el exista o recreere mai frumoasa decat pescuitul?
Bineinteles ca nu am gasit raspunsul si momentul a trecut repede.

Dupa ceva timp, discutand cu alte persoane m-am surprins cum explicam cuiva ca microbul il am de la taica-miu.
Din nou mi-am adus aminte ca pe fratele meu pescuitul il lasa rece (ca o paranteza, de fiecare data cand venea la pescuit, prindea pesti mai mari ca mine).
Ma gandeam, daca eu am microbul de la tatal meu, atunci de ce nu il are si Bogdan?
Intre timp am inceput sa cunosc pescari care nu aveau nicio ruda si niciun apropiat care sa le “fi bagat microbul”.
Pur si simplu microbul inflorise in ei.

Am avut perioade lungi cand nu aveam cu cine sa merg la pescuit si in acele perioade ma gandeam din nou la vechea intrebare, de ce dintre mine fratele meu si sora mea doar la mine s-a prins acest microb. Unde se decide asta?
Daca la sora mea pot sa inteleg pentru ca in principiu pescuitul a aparut din necesitate, iar masculii au inceput sa prinda pesti pentru a-si sustine grupurile, la fratele meu si la alti baieti de pescari a ramas o dilema.
Discutand si cu alti pescari batrani am aflat despre barbati care nu au pescuit pana dupa 40 de ani, iar atunci s-au apucat la un mod extrem, dedicandu-si mai tot timpul pescuitului.
In continuare nu pot sa imi explic unde si cand se hotaraste de ce ne place pescuitul, cert e ca ne place e putin spus si voi stiti bine asta (mare grija aici pentru ca ceea ce simtim noi legat de pescuit, nu coincide cu ceea ce simt partenerele noastre sau sotiile).

Motivele pentru care iubesc pescuitul la musca

Pana acum am “vorbit” despre pescuit in general, de aici in jos o sa revin “acasa” si o sa discut despre pescuitul la musca.

Scopul articolului de astazi este sa exprim sentimentele pe care le am eu, cand pescuiesc si cat de mult ma ajuta, ca individ acest minunat stil de pescuit si iesitul in natura. In acelasi timp vreau sa aflu ce simt si ceilalti pescari la musca cand pescuiesc. Probabil ca multe dintre motivele pentru care iubesc eu pescuitul se regasesc si la tine.

Am scris foarte mult in articolele anterioare despre partea tehnica a pescuitului dar astazi vreau sa ma refer putin si la partea spirituala.

De mic pescuiam la majoritatea stilurilor de pescuit practicate la noi in tara, dar cand mergeam “pe vale” la pastrav impreuna cu tatal meu amandoi simteam ceva special, era altceva.
Cu toate ca nu pescuiam curat la musca, adica foloseam buldo, era totusi ceva deosebit. Partida incepea din seara precedenta in care tatal meu lega muste in mana, neavand pe vremea aia menghine si ustensile. Am prins si eu o perioada buna de legat muste din mana, impreuna cu prietenul meu Radu Ciolan din Targu Jiu, care m-a invatat multe la un moment dat.

Trebuie sa va marturisesc ca intotdeauna cand ma gandesc la pescuitul la musca din copilarie, aproape toate amintirile principale sunt de pe raul Gilort din Gorj. E un rau perfect, din pacate e incercat greu de braconieri de ani buni. Totusi prietenul meu Stefan care are bunicii in zona, mi-a spus ca si in ziua de astazi cand merge pe vale si opreste masina sa priveasca la “locuri din alea de vis”, observa pastravi, deci raul rezista si in conditiile acestea.
Nu vreau sa ma gandesc cat interes ar fi pentru zona respectiva daca apa ar apartine de o organizatie care sa protezeje raul si sa dispara braconajul. Data viitoare cand ajung in zona o sa fac fotografii si o sa scriu un articol doar dedicat Gilortului.
Atunci o sa ma intelegeti perfect.

Imi e foarte usor sa realizez care sunt principalele motive pentru care pescuitul la munte in special era deosebit.
Pe vremea aceea, la musca nu pescuiam decat pe rauri de munte si cum provin din Gorj, la noi in zona erau doar pastravi pe raurile de munte.
Spun ca imi e usor pentru ca pot sa identific simplu ce amintiri mi-au ramas de atunci in minte, deci ce elemente au avut cel mai mare impact asupra mea.

De fiecare data cand merg la pescuit retraiesc in mare parte aceleasi emotii si regasesc aceleasi elemente minunate dar parca intensitatea emotiilor si entuziasmului pe care le-am trait in copilarie nu mai pot fi depasite.
De aceea, o sa scriu mai jos ce imi amintesc eu cel mai bine, ceea ce ma face pe mine sa cred ca sunt si cele mai importante aspecte in furnizarea emotiilor deosebite oferite de pescuit.

• Seara dinaintea partidei e incredibila, noaptea aia parca nu mai trece, sunt sigur ca stiti sentimentul.
• Intratul cu masina pe vale, primul contact vizual cu raul curat (daca era tulbure era cam neplacut).
• Peretii de stanca pe langa care trecea raul si pe langa care se vedeau pastravii.
• Frigul de dimineata.
• Frunzele de brusturi cu mirosul lor incredibil.
• Momentul in care imi luam cizmele si ma gandeam, oare cat dureaza pana ma voi uda.
• Tatal meu cu cate un sfat din cand in cand si concentrarea lui la apa si la detaliile pescuitului(cand ma uit in urma parca ma vad pe mine cum sunt acum).
• Copacii de pe marginea drumului si tot peisajul verde care e un fel de hrana pentru minte si spirit.
• Pietrele de langa rau si locurile incredibile de pescuit.
• Zmeura de pe marginea drumului.
• Momentul in care ajungi in locul dorit si lansezi unde trebuie.
• Momentul in care pastravul ataca musca si il intepi.
• Drillul e deja o emotie pe care o situez la alt nivel, daca cele de pana aici sunt emotii puternice, atacul, intepatura si drillul sunt de la alt nivel si nu pot sa le incadrez niciunde.
• Era sa uit, aerul acela pe care si acum cand scriu il simt.
• Pescuitul la musca se diferentiaza de celalalte stiluri, din punctul meu de vedere din cauza cadrului unde se desfasoara(atunci cand pescuim la munte), a spectaculozitatii atacului, castingului, legatului de muste si din cauza complexitatii pestilor tinta.
• Peste acestea adaug pescuitul la munte care pur si simplu incarca pescarul cu cele mai pozitive energii.

Cum explici familiei de ce pescuiesti

Cand recitesc ce am scris, imi dau seama de ce pana acum nu am reusit sa fac oamenii care nu sunt pescari sa inteleaga de ce sunt la fel de entuziasmat si de relaxat si dupa o partida in care nu prind nimic. Pentru ca nu le-am mentionat motivele scrise mai sus. Poate daca le-as fi explicat mai bine ar fi inteles ca nu pescuiesc doar ca sa prind pesti.

De preferat ar fi ca partenerei sa ii fie explicate aceste aspecte, eventual sa-i recomanzi articolul asta, daca isi gaseste rabdarea necesara. Spun acest lucru pentru ca mi-am dat seama de multe ori cum unele partetnere se gandeau ca desi nu prind nimic si imi displace, totusi plec la pescuit ca sa nu fiu langa ea, ceea ce nu avea nicio legatura cu adevarul si nici cu ea. Pescuitul nu are legatura cu partenerele noastre, dar ca sa le explicam asta trebuie sa gasim cuvintele potrivite. Ca o paranteza, am deteriorat multe relatii personale cand nu stiam sa comunic pasiunea mea pentru pescuit, sper ca tu sa fii mai atent la aceste aspecte si sa stii ca oricat de frumos ar fi la pescuit, relatiile cu oamenii apropiati sunt mai importante. Totusi, ideal e sa fim intelesi (dar asta depinde cel mai mult de abilitatile noastre de comunicare). Am avut perioade cand plecam la pescuit stiind ca cineva se supara si pot sa va zic ca au fost niste partide neplacute. Din fericire vremurile alea au trecut.
Ma opresc aici cu detaliile acestea pentru ca risc sa transform articolul intrunul pentru revistele lacrimogene.

Femeile pescuiesc la musca?

Cand am inceput sa merg la concursuri, cea mai mare bucurie a mea a fost sa vad ca intre participanti era si o doamna. Ma gandeam demult ca pescuitul la musca practicand “catch and release” s-ar potrivi foarte bine si reprezentantelor sexului frumos.
Diana Bradea e numele ei, o cunosc personal si are abilitati deosebite la pescuit, pescuind cel mai des la uscate. O alta domnisoara pe care nu o cunosc personal, dar am vazut ca merge frecvent la concursuri, este Alexandra Bega, membru in clubul muscarilor Baia de Aries. Vreau sa subliniez ca si sexul frumos poate sa practice acest sport, iar data viitoare cand o sa am ocazia sa ma intalnesc cu o doamna sau domnisoara care pescuieste la musca o sa stau mai mult de vorba pe subiect, in speranta ca o sa inteleg ce anume le determina pe doamne si domnisoare sa pescuiasca la musca. Mai cunosc o doamna care pescuieste des si cu succes la musca si e din Bucuresti, doamna Ardac, fiind mai tot timpul la pescuit alaturi de sotul ei Octavian (mi se pare ceva super sa faci echipa cu sotia, multumesc pentru exemplu Octavian).

Deci se poate sa atragem si sexul frumos in aceasta lume a pescuitului la musca. Nu-i asa ca ar fi mai frumos sa discutam despre muste si despre locuri bune de pescuit si cu doamne sau domnisoare? Mie unul mi-ar placea mult.

Am scris articolul asta atat pentru a va impartasi sentimentele si trairile mele legate de pescuitul la musca, cat si din curiozitate, pentru a afla care sunt parerile colegilor de breasla legate de motivele pentru care pescuim.
Ce va determina pe voi sa pescuiti la musca?
Si ce parere aveti despre atragerea reprezentantelor sexului frumos in acest sport? (Putem sa le spunem ca daca pescuiesc la musca, nu o sa puna mana pe rame sau viermi sau alte “minunatii”).

Astept cu interes parerile voastre si promit ca urmatorul articol care va fi saptamana urmatoare va fi unul mai aproape de “normalitate”, dar am vrut sa avem si un articol mai diferit inainte de marea surpriza pe care o pregatesc in decembrie.

Cu prietenie,
Mihnea